Ar fi o mulțime de cuvinte pe care aș vrea sa le scriu. Ar fi o mulțime de teme pe care aș vrea să le abordez și gânduri pe care aș vrea să le înșir. Mă trezesc, totuși, destul de patetic, cu mintea prea aglomerată.

Am mai scris articole, pe care nu le voi publica - nu pentru că nu sunt bune sau nu îmi plac, dar nu cred că mai sunt relevante. Trebuia să le public atunci când le-am scris. Am amânat, nu am avut curaj, am zis că le pregatesc dinainte, am zis “puțin mai târziu”. Prea târziu… Văzând că se tot lungeste, am și abandonat plăcerea de a scrie până când, într-o seară, mi-am invitat una dintre prietene la un sleepover. Roșcată, petite, foarte hotărâtă de ce îi place și ce nu, îmi împărtășește pasiunea pentru litere. Recunosc, mi-a adus aminte de ce am început să scriu și m-a motivat să nu mă opresc.

Maurice Munteanu a menționat în unul din episoadele StyleFiles - emisiunea sa împreuna cu Domnica Margescu, că un 5% de roșu poate schimba în totalitate o ținută. Un ruj roșu aprins, o manichiură perfectă, scurtă sau o eșarfă roșie asortată cu o mariniera poate face minuni. Or, regula de 5% roșu poate fi aplicată nu doar în modă, deși nu culoarea ar fi cea căutată, ci efectul acelui mic accent. Un ceva doar al tău, neexplorat de nimeni, ce te-ar scoate din anonimat. Un quelque chose care ar duce pe oricine cu gândul la tine: o privire, un parfum emblematic, o pasiune, o gropiță în colțul gurii, o postură adaptată - ceva piperat, efervescent și iconic.

Într-o lume grăbită după ultimele tendințe în care “influencer” a devenit a fi un job, este destul de dificil să găsești acel ceva doar al tău. Și, dacă ești destul de hotărât și norocos să îl găsești, să nu-ți fie frică să-l recunoști. Majoritatea însă, prea ocupată să fie în trend, sărind dintr-o estetică în alta, încercând o multitudine de hobby-uri fără să-și dea seama dacă le place cu adevărat sau nu, trăiesc cu repeziciune, parcă în trecere, asemeni unui roman citit pe diagonală. Un roman ușor, fără un accent de roșu, fără puterea de a te marca sau a te face să gândești. Un roman safe ca o rețetă stilistică - oferă siguranță, dar nimic wow.

Naivi sunt cei care afirmă că moda și stilul este ceva superficial. Nu mă consider naivă, cel puțin nu în acest caz. Până la urmă, un suflet nu se poate atinge. Și atunci recurgem, conform dorințelor primale omenești, să-i arătăm lumii că suntem unici și merităm să fim iubiți în toata unicitatea noastra. Și eu, asemeni multor ce vor citi aceste randuri, sunt încă în căutare. Mă întreb dacă acel 5% de roșu al meu ar fi aceste randuri, sau poate eșarfa mea albă de mătase de care sunt îndrăgostită, sau poate mica mea plăcere de a procura o carte în locul unui magnet în orașele pe care le vizitez. Sau poate, toate aceste mici frânturi de suflet, adunate la un loc…. Când îmi dau seama, vă scriu.

-AE